unreal, the judgement of fading acts / the future revealing its courtain is what? » poezii

Evadarea

Alex — Wed, 23 Nov 2011 08:57:26 +0000

in intunericul zilelor noastre
am prins prin vizeta o raza
fotoni asezati in linie
incercand sa-mi intinda o mana.
am asteptat secunde cat anii
sa pot intelege un gand
am visat secole cat o clipa
sa pot primi o rasuflare.
sa ma duca departe de zidul jilav
departe de patura din gauri
departe de tot ce nu vreau sa indur
pentru ca am vrut sa fiu ceea ce sunt.
fotonii m-au mangaiat pe crestet
si mi-au spus cuvinte in soapta
parca prea multe si totusi, putine
sa-ndraznesc sa evadez.
s-ascult o crizantema
sa sarut un bujor de munte
sa imbratisez un lac de campie
sa deschid ochii si sa exist.

Intrebari proprii

Alex — Wed, 23 Nov 2011 08:31:11 +0000

Am trecut prin vai si concepte,
departe de de orice realitate,
aproape, insa de luna si de stele,
ridicand colbul mici in graunte.
am incercat sa strig si am crezut c-o fac
de fapt, urletul meu se ingropa in praf
si nu ma puteam misca, desi fugeam
si as fi vrut sa dispar, dar eram blestemat.
blestemat sa retraiesc negura ce-o nascusem
apasat de Pamantul pe care il tin in spate
destinul crud croid de zeitati ramase
cu dorinta de a face dreptate.
as fi vrut sa-i spun iertare
dar oare merita sufletul meu
sa scape si sa fuga printre
macii asezati pe dealuri?
atatea intrebari care se frang in nori
si cad asupra mea ca fulgere
zeii ma privesc si se intreaba
“inca un nebun, trezit din realitate?”
as vrea sa le dau dreptate,
daca nu as avea picioarele de lut,
as vrea sa ii pot multumi, din nou
sa pot exploda in stele si sa imi zboare sufletul.
chemat de soarele de dupa nori,
ii este prea teama sa devina vis
nestiind in prostia lui,
ca orice cadere poate deveni un zbor.

De undeva

Alex — Tue, 05 Oct 2010 06:51:02 +0000

De undeva, de sus
dintr-un colţ de cer
coboară lacrimi spre noi.
De două ori, câte cinci.

De undeva, de jos
dintr-un colţ de câmp
o bucată de pâmânt
trăieşte îmbibată cu cenuşă.

Cenuşa visului tău,
împrăştiată în sus
spre colţul tău de cer
unde nu am putea ajunge.

De două ori, câte cinci
Ani de când plouă
o ploaie caldă
cu mii de amintiri.
Cu tine.

Fără tine

Alex — Mon, 05 Oct 2009 06:54:17 +0000

Atâta vreme, fără tine.
Atâtea toamne, fără tine.
Atâtea visuri, fără tine.
Atâtea lacrimi, fără tine.
Atâta ură, fără tine.
Atâta dragoste, fără tine.

Cu gânduri care poate acum ajung la cer,
atât de greu ne este astăzi.
Fără tine.

Mutanți (Part.2)

Alex — Fri, 31 Oct 2008 13:28:31 +0000

Morţii dansează
când plouă cu cenuşă
din norii plecaţi
dinspre abatoare
unde de o vreme
arde ceva…
am uitat ce…

Dar eu sunt viu,
eu cred în ceva!
Aşa mi se spune.

Morţii dansează
când ies de sub dealurile
unde credeam
că îi ascundem
de ceea ce nu vrem să ştim,
de ceea nu vrem să gândim.

Războiul dintre lumi
se poartă pe orice front;
amintiri care ne răzbună,
o poveste pe care nu o înţelegem
pentru că nu deosebim
eroii de monştri.

Zile cu lupte,
conştiinţe împăcate,
finalul e departe,
monştrii atacă,
dar ceva mă ţine
să judec aspru
forme livide.

O noapte cu urlete,
coşmaruri cu vieţi
trecute printre roţi
de tancuri
şi printre mii de tunete.

şi liniştea zorilor…

Dimineaţa mă aşteaptă
să mai deschid o carte
cu întâmplări nebune.
Ştie ea ce ştie,
pentru că în oglindă
am găsit răspunsul
ciudăţeniei lumii:
Mutanţii suntem noi!

Aer

Alex — Fri, 31 Oct 2008 08:32:19 +0000

Până la a străpunge viata,
sabia îngerului
taie aerul serii.

Kilometri

Alex — Fri, 31 Oct 2008 08:27:39 +0000

La mii de kilometri depărtare,
unul de altul,
vedem aceeasi lună.

Soarele de toamnă

Alex — Thu, 30 Oct 2008 10:26:16 +0000

Chiar si toamna,
soarele apare linistit
dincolo de munti.

Melcul

Alex — Tue, 28 Oct 2008 17:48:25 +0000

În mijlocul pădurii,
melcul nu vede
frunzele colorate.

Antreprenorul

Alex — Thu, 23 Oct 2008 20:47:46 +0000

Antreprenorul de pompe funebre
s-a trezit
neamintindu-si vreun vis.
In dimineata aceea,
ca in oricare din ele
tanar, in costume negre
isi pregatea tainele
pentru a trimite
la mii de leghe sub iarba
un alt trup, o fosta viata.

Ziua asta avea sa fie prima
din lunga lui carieră
intre sticle de formol
si capitonari de scanduri.

Dar totul se va fi schimbat
cand in cateva minute
ar fi fost nevoit
sa inceapa sa capitoneze
un cufar mic, pentru un fost inger.

Opreste-te, clipă!

Privind la limbile unui ceas
Nemiscate de un veac,
in linistea ultimilor pasi
iesi in aerul diminetii
buimac, dar calm
dorind sa fuga intr-acolo
sau in partea opusa
totul pentru a intelege
de azi, doar taina vietii.