Prea multe oase

Oase abrupte și noduroase

Se agață de zidurile zdrențăroase,

altele atârnă de firele de telefonie.

Oase ruginite, de la boabele de rouă

Care au primit doar prin vizetă lumină.

Oase care își caută căruța

Care le-a purtat anonime seara,

Oase liniștite care cred  în patimi

Deși nici Moscova nu crede în lacrimi.

Oase care se ciocnesc, se sfarămă între ele

iar ploaia le topește pe îndelete,

în alte vremuri, ar fi fost praf de stele.

27. November 2013 by Alex
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *