Aspectele vanității

Cântecul vanității se aude compact

în croncănitul corbilor sub nori

În amurgul existenței din fiecare turn.

 

Buzele vanității se văd plutind

în orizontul din capăt de mare

în orice evadare de prezent.

 

Glasul vanității topește asfaltul

pe care pășește mândră în seara oricare

o viață în nuanțe de nimicuri.

 

Privirea vanității este dincolo de vitrina

în care mă aflu și măsor scump timpul

Zâmbesc frumos și o chem spre mine.

17. October 2013 by Alex
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *