Sfârșitul unui cuvânt

Făclii dese așteaptă
Și murmurul zboară
Afară.

E soarta care îl pândește
Venind de pe oriunde
Sub pardoseala din lemne
Prin care a picurat pasiune
Și a provocat noi teoreme.
Cu ultimele puteri
Adoarme ultimele gânduri
Pe o hârtie rămasă
De la o teorie nedemonstrată
Și care nu s-a sfârșit nescrisă
Ci a ajuns o întrebare nepusă.
Testament.
Celor care au crezut în
Celor care nu au crezut în
Celor care vor visa la
Celor care vor ignora
Celor care vor naște un
Celor care vor distruge un
Celor care vor râde la
Celor care vor plânge la…

Dar reacțiile chimice
Dintre lemn și foc
Nu pot fi oprite
Atunci când sunt susținute

Împiedicând Cuvântul.

Și iată cum,
deodată,
și acestă fortăreață
a unui alt visător
a căzut în luptă
iar ideile, iubirile,
filozofiile
și teoremele
au fost acoperite
de o eficientă negare.

12. December 2012 by Alex
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *