Fulgi

Au plecat înspre noi și fulgii

S-au săturat și norii

să îi mai țină în spate

așa că i-au aruncat peste lume

în brațele vântului de miază-noapte.

Peste pofte și plăceri

peste ură și uitări,

Peste râul fără valuri,

peste munți rămași fără păduri.

 

Și ce-i mai frumos, dragi cititori,

În altă parte a lumii

dincolo de orașe și mări

printre străzi și blocuri

și infernale traficuri

ningea în miezul verii.

Sub îndrumarea și mai obosită

a cuiva incă în visare,

fulgi adormiți cădeau

din cartoane desenate

cu reclame pastelate,

stăruind pentru organisme

frumoase și sănătoase.

 

Aterizând în cana cu lapte

fulgii s-au topit

la vedere ochilor ei

imenși,

adânci,

precum poveștile din munți.

19. December 2012 by Alex
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *