Câteva minute

 

 

“Actriță pe scena vieții!”

ma înjurase un stereotip,

plimbând un câine chior.

I-am ignorat cu bunăștiință

deși aș fi îmbrățișat

acel biet suflet

care vede jumătăți

din ceea ce noi poate nu vedem deloc.

Citind mai departe,

Parcul se învârti

și doi curenți

s-au luptat pentru mine.

Crezând că mă vor aproape

Au încercat să îmi dovedească

dar voi știți prea bine

Tot ce e mort e bine să rămână în groapă.

Dar cartea mea nu are capăt

Mă-ntoarce de unde am plecat.

Și pentru că nu aveam scăpare

Mi-am zis că voi face o încercare

Să scap pentru zeci de minute

care ne vor salva viețile.

și-n ultima zi pe planetă

să plouă cu bomboane mi-am dorit eu, într-o doară,

dar, în această zi memorabilă,

pentru că orice vrajă este reală

fără să dă de veste în țară

din cerul intransigent de primăvară

au început mii de culori să cadă…

17. December 2012 by Alex
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *