Lumea Noua

Raspuns la articolul foarte bine scris de Alex Manole aici: https://amanole.wordpress.com/2012/11/28/nu-esti-clientul-ci-produsul/

Samburele haosului infantil de zilele astea cu postatul acelei poze antiFacebook pe wall (sincer, in lista mea de persoane nu am avut pe nimeni sa aiba asa ceva, informarea a venit pe alte cai) pleaca de la un sentiment raspandit: “ooo, dar, vai, eu nu sunt o curva in geam la Amsterdam! Noi suntem fiinte libere si postam poze cu inimioare pe platouri si buchete de flori aruncate in dispretul partenerilor infideli!” De fapt, si pseudocampaniile astea sunt aceleasi povesti pentru oameni frivoli si cu vieti duble si dubioase (cel putin eu asa ii vad, iti pot creiona repede doua-trei fise personale, daca vrei).
Cum bine ai zis si tu, totul incepe de la semnare acelui “terms of agreement”. Nu il semnezi, nu esti cu noi in grup. Il semnezi…de aici esti subiectul de tranzactionare al datelor tale (si al dorintelor tale bazate pe ce cumperi) de catre firme. Dar nici cei care nu il semneaza nu sunt mai putin niste produse in mana corporatiilor. In secolul al XXI-lea (articulat, cum imi tot spunea un profesor de romana), Dumnezeu sunt PR & Marketingul.
Piata.
Asa cum religia si puterea au fost unii din Dumnezei, in decursul istoriei, acum, de cateva zeci de ani, piata, deschiderea pietelor, vanzarile sunt noul Dumnezeu. Karl Marx, Max Weber si altii au incercat ei sa explice cumva fenomenul. I-au zis, intr-adevar, capitalism, dar, de fapt, e nevoia noastra de impacare cu noi insine, cumparand produse. Dar sa nu divagam, de la inceput. Si cei care nu au conturi de Facebook sau Google sunt supusi unui bombardament de informatie. Poate mai haotic, poate mai complex, poate ei pot inchide ochii cand reclamele luminoase la intuneca privirea intr-un oras asiatic. Dar si pe Facebook poti inchide ochii si sa nu te uiti pe coloana din dreapta unde ai un magazin obscur de incaltari Vans (ce coincidenta ca Facebook ne prezinta produse legate de unde ne faceam noi veacul pe internet acum cateva ore…).
De cateva decenii, suntem in mijlocul unor dispute in arena, iar noi, stapanii cardului, suntem fanii din tribune (in caz ca nu trecem prin padure si haiducii din Ramnicu Valcea se pun pe treaba si ne lasa in cardul gol).
Intrebarea pe care o arunc catre tine (retoric, mai degraba) este:
Suntem victime sau asa e lumea, acum, la sfarsitul lui 2012? Apocalypse now?
Nici pe departe, zic eu. Nu suntem victime, pur si simplu asa e lumea acum: o piata imensa. Unde vanzatorii pot deveni clienti, dar si invers. Trebuie sa ne adaptam. Nu putem lupta cu asa ceva pentru ca e o nebunie, am fi precum personajul acela care locuia singur langa cadavrul cainelui sau, in The Walking Dead. Asta e specificul lumii in care existam, capitalul e chi-ul care ne conduce, aerul miroase a bani din polimer sau hartie sau a plastic incins trecand prin atm sau bancomat; nu avem capital, ziua e mai proasta pentru ca nu am putut sa ne cumparam acelasi-lucru-inutil-care-avem-impresia-ca-ne-trebuie.
Probabil, noi, popoarele ex-asuprite, acum suntem in ipostaza “copilului care nu a avut jucarii cand era mic”. Vrem “si aia”, vrem “si cealalta”, doar pentru a compensa neimplinirile din copilaria natiei.
Si, in plusde frustrarile astea, suntem si subiectii vanzatorilor de iluzii care se bat intre ei pentru a ne oferi acelasi produs fabricat in China doar ca al unora are un mar muscat pe el, al celorlalti are o sigla in patru culori.
Trebuie sa acceptam faptul ca suntem pe planeta comertului. Orice produs cat de mic e un lucru pe care cineva l-a fabricat ca sa ni-l vanda. Nu e complicat sa “luptam” (atentie la ghilimele) cu avalansa de informatii de PR si marketing. Spunem doar nu, dupa ce ii explicam ego-ului nostru ca nu avem absolut deloc nevoie de ultrabook-ul ala chiar daca e redus cu 20%. Decizia ne apartine, in cea din urma secunda, dinaintea clickului final “Cumpara aici”.
In definitiv, companiile nu au reusit (inca) sa patrunda fizic in mintile si sufletele noastre, astfel incat sa ne decida la un nivel decisiv vointa (nu includ aici pe mactards).

28. November 2012 by Alex
Categories: comentarii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *