Tragedii

Ochii unei tragedii elene

privesc prin negura anilor

cum zeii devin sfinți.

Privirea măștii dansante

este în noi,

jucată în teatre ca niște catedrale

fără să știe că, demult,

trăia ca un dans nebun, in teatrul liber,

acum, o existență în sisteme binare.

Păcatele au rămas aceleași,

cu mai puțină poezie,

cu mai puțină filosofie,

cu o infimă plăcere,

în goana după dorințele false.

06. April 2012 by Alex
Categories: poezii | 1 comment

One Comment

Leave a Reply

Required fields are marked *