Printre naluci

Prin geamuri prafuite
de aburii mortii intelectuale
se vad naluci
care plutesc nebune
fara noima, fara regrete
privesc la unele la altele
si contiua sa zboare
razand intru bucuriile
Zeului Necunoastere.
Cutreiera incaperi luminate
cu bumbac, in si plastic imbinate
in culori cat mai aranjate,
dar care devin alb
cand sunt privite in soare.
Plastic si hartie schimba culorile
si nalucile zboara din nou, nebune
printre ruinele zgomotoase.
cetate decazuta,
morminte astupate,
memorii ingropate.
nalucile privesc
si cauta aburi de cuba
de brazilia sau etiopia
simtindu-se nemuritoare
si infinite,
nalucile nebune.
in tot acest timp,
un copil este pierdut
printre brate albe
care il arunca in lume.
pagini de carti formeaza nisip,
rupte de uitare,
cuvintele devin putine.
batrani plang uitati
adevarati eroi
care au salvat cetatile
in care acum exista doar naluci.
“Nedreptate!”
striga frumoasa zeita
captiva si ea,
anulata de noile credinte,
intre gratiile custii vesnice.
iar nalucile radeau
fericite ca-n ultima moda
albul e mai alb
decat albul cel mai alb.
si totul la reduceri.
in acelasi timp cu suflete vii
putine, cautandu-si arderile
sa continue sa existe
desi nalucile acopera orice cetate.
si crede-ne, zeita,
ca totul se petrece
sub acelasi cer,
sub acelasi soare,
sub aceeasi luna,
in aceeasi Lactee
in acelasi univers,
sub aceleasi stele.
Sub acelasi Dumnezeu.

06. April 2012 by Alex
Categories: poezii | 1 comment

One Comment

Leave a Reply

Required fields are marked *