Intrebari proprii
November 23rd, 2011
Am trecut prin vai si concepte,
departe de de orice realitate,
aproape, insa de luna si de stele,
ridicand colbul mici in graunte.
am incercat sa strig si am crezut c-o fac
de fapt, urletul meu se ingropa in praf
si nu ma puteam misca, desi fugeam
si as fi vrut sa dispar, dar eram blestemat.
blestemat sa retraiesc negura ce-o nascusem
apasat de Pamantul pe care il tin in spate
destinul crud croid de zeitati ramase
cu dorinta de a face dreptate.
as fi vrut sa-i spun iertare
dar oare merita sufletul meu
sa scape si sa fuga printre
macii asezati pe dealuri?
atatea intrebari care se frang in nori
si cad asupra mea ca fulgere
zeii ma privesc si se intreaba
“inca un nebun, trezit din realitate?”
as vrea sa le dau dreptate,
daca nu as avea picioarele de lut,
as vrea sa ii pot multumi, din nou
sa pot exploda in stele si sa imi zboare sufletul.
chemat de soarele de dupa nori,
ii este prea teama sa devina vis
nestiind in prostia lui,
ca orice cadere poate deveni un zbor.
Leave a Reply