Mutanți (Part.2)

Morţii dansează
când plouă cu cenuşă
din norii plecaţi
dinspre abatoare
unde de o vreme
arde ceva…
am uitat ce…

Dar eu sunt viu,
eu cred în ceva!
Aşa mi se spune.

Morţii dansează
când ies de sub dealurile
unde credeam
că îi ascundem
de ceea ce nu vrem să ştim,
de ceea nu vrem să gândim.

Războiul dintre lumi
se poartă pe orice front;
amintiri care ne răzbună,
o poveste pe care nu o înţelegem
pentru că nu deosebim
eroii de monştri.

Zile cu lupte,
conştiinţe împăcate,
finalul e departe,
monştrii atacă,
dar ceva mă ţine
să judec aspru
forme livide.

O noapte cu urlete,
coşmaruri cu vieţi
trecute printre roţi
de tancuri
şi printre mii de tunete.

şi liniştea zorilor…

Dimineaţa mă aşteaptă
să mai deschid o carte
cu întâmplări nebune.
Ştie ea ce ştie,
pentru că în oglindă
am găsit răspunsul
ciudăţeniei lumii:
Mutanţii suntem noi!

31. October 2008 by Alex
Categories: poezii | 1 comment

One Comment

Leave a Reply

Required fields are marked *