Mutanti (Part.1)

de sute de dimineti
ne ingropam mortii;
un prieten care-a fost
poate, mai norocos.
va gasi o lume mai buna,
un rai sau chiar un iad.
noi, cei vii,
am disparut de zeci de ani
atunci cand am incetat sa credem
in lumina si in sarutul ei
in ochii ei verde-albastru
si in mirosul parului roscat
al unui fragment de poveste
ce ne pregatea un ceai
in zgomot de valuri
izbite de taramuri irlandeze
in zile cu ploaie.
povestea a murit demult
simtim cum ne schimbam
trairi si visuri,
acum demențe si cosmaruri.
si ne intoarcem sa ingropam
mortii in dealuri de pamant
si cautam sa mai traim o zi
o penitenta pentru pacate
dintr-o alta generatie
din alte vieti
in care veneram povesti.

03. October 2008 by Alex
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *