Disparitia

“De ce tocmai acum pleci?
puterea mea ti-a dat
energie in vene
sa aperi calatorul
insetat, dupa un drum
in zone fara apa
si fara speranta.
dar este vremea!
stiam, citeam in vant,
asa ca te-am lasat
sa dispari,arsa,
in pamantul
care ne-a nascut
si ne-a hranit
si-n care ma voi intoarce si eu
peste zeci de ani.
si atunci voi fi din nou
alaturi de tine
si toate celelalte,
carbune.”
medita cu voce tare
in clipele astea,
un arbore.

09. October 2008 by Alex
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *