Departe

Departe, departe
de locurile astea,
să plec, privirea înainte.
Singura dorintă
pentru un peștișor de aur.
Să trec printre coloane de beton
și păsări de metal.
Departe ca spațiu,
dar și mai departe,
în timp.

Departe, pe-o insulă,
la capăt de fiord.
Un oaspete ciudat, la mijloc de mileniu,
în vremuri de început de glorie
când râurile venind din nord
începeau să aducă
un popor puternic
dornic sa cucerească.

Acolo, departe,
în cămine din brazi
să-mi încep rolul meu,
un personaj ciudat,
particulă într-o saga.
Să-nvăț vechile obiceiuri
și-o nouă religie;
s-ajut la construirea
monștrilor din lemn
care coboară pe râuri
si din ele un popor
încrancenat
să vândă chilipiruri
sau să ardă sute de sate,
cu aceeași pasiune.

Într-una din expeditii
o să mă întorc cu ei.
Ascuns după o pelerină,
să convertesc la viață
ceea ce îmi fusese
odată, durere.

21. October 2008 by Alex
Categories: poezii | 3 comments

Comments (3)

Leave a Reply

Required fields are marked *