Fata clovn

prin strigate din lupte
micii cavaleri
se ascund de mame
in spatele unor baloane.
arunca in ei cu coji
din defuncte banane.
mame aplauda
jocul nebun
clipa aceea nu le va fi luata!
perechi de ochi
reintalnesc alte perechi.
si zburda din nou
spre alte priviri.
mii de culori
cad din tavan si parca sar
din podea spre inimile lor.
si daca am fi sa cautam
exlicatii pentru bucuria
din sufletele si chipurile lor
nu are trebui sa incercam
sa o intrebam
pe fata clovn
cu ochi eterni
si zambet mistic.
ea se apropie de geam
si in dreptul propriului condens
isi desfasoara c-un deget
o pereche de aripi.
fata clovn a uitat sa planga;
si-a desenat o lacrima
pe obrazul unde a durut-o, demult,
o pereche de buze.

29. September 2008 by Alex
Categories: poezii | 1 comment

One Comment

Leave a Reply

Required fields are marked *