Aseara

aseara am pandit
cand fereastra s-a deschis
aruncata de vant
fara un scop anume.
o unda de vant m-a smuls din bratele uitarii
si m-a ridicat peste oras
am aranjat lumini din strada
sa imi deseneze o godzilla.
si in spatele ei sa fug spre mare,
printre cladiri din cristal
adapostind corporatisti
incercand ca prin doua vorbe
sa isi aduca in pat
naive secretare.
sa ma lovesc de arborii
din parcuri,
sa iesim printre blocurile gri
sa pierdem orasul
sa pasim peste miristi negre
dornice sa nasca hrana.
pentru ca am in minte un chip
iar cand voi privi in sus
din stele sa ii desenez privirea
care ma urmareste
si pe care in seara asta o voi admira.
in timp ce toate ideile incercau sa se aseze
am ajuns singur pe plaja
si cum ascultam povestea unui val,
am descoperit-o, pe ea,
sarind cu flacari in maini
jucandu-se cu ele,
vechi trucuri de circar
amuzand cativa tineri.
parul ii dansa si topea aerul,
iar trupul transforma nisipul in sticla.
eu ma pierdeam in ochii ei mari
in care luceau flacarile
precum stelele din palma mea
pe care am facut-o pumn
prins in hora fluturilor
cand m-a privit adanc
m-a aruncat in viata.
pentru o secunda, pentru o clipa
pentru a saizecea parte dintr-un minut,
am alunecat pe sticla.
as vrea sa dispar acum.

09. September 2008 by Alex
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *