Miros de alge

Decor atat de simplu,
istorii rigide si fara culoare
care au nascut orasul tau
orasul care pleaca in lume
fara sa aiba un suflet.
privesc spre tine
cum te uiti prin mine
si fiori ma trec
parca ma transform!
sau asta am fost mereu…
continui sa privesti prin mine
sa arunci in laturi
fragmente din noi
bucati din mine.
preocupata sa lovesti
nu vezi cum bucatile
se reunesc.
formand o forma ciudata
nici om si nici fiara
nici spirit si nici masina.
privind de undeva de sus
iti smulg privirea
cu maini moarte
si reci,
cuprinse de mirosul
algelor descompuse.
acolo unde mi-am regasit
calea si drumul
cum sa imi reasez clipele
sa imi provoace un zambet
din suflet.
si mainile mele
sa iti smulga
ultima clipa de viata
sa te infiori de briza mea
venita dinspre aripile-mi
intunecate
precum un vis
trait de mine atatea milenii.
un vis ignorat de cauze
un vis teribil pe care l-am trait
pana am inceput sa miros a alge.

15. July 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *