Pentru ca pot

am baut din cupa vietii
si am trimis intregul continut
si am trimis-o la loc in pama
in locul din pamant din care a izbucnit.
pentru ca astazi nu vreau
sa impartasesc din soarta ta
la colt de strada,
grabindu-te sa implori
un gram de mila,
o pastila din viata
un clipa de atentie,
o vorba buna.
am baut din cupa vietii
crezand ca beau din sufletele martirilor
sperand sa pot sta in taina lumii
in fiecare clipa dispare un fragment
din mine, poate nu atat de mult.
fiecare astfel de secunda se sfarseste
cu o mana agatata de mine, sa ma intorc
in cercuri din care am iesit
fara sa ametesc definitiv
din plaje fara mare
de sub ciuperci fara palarii
atat de aproape de luni si sori.
am strans satelitii si i-am insirat pe sarma
sa arat
ca pot.
ca pot sa ma intorc in timp
ca pot sa inclin balanta
sa fac Justitia sa vada
si-apoi, in gest de gratitudine
sa o fac pe Venus din Milo
cea atat de nelamurita,
partenera mea de sah.

16. June 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *