Cenusa

Sufla-mi cenusa
sa zboare peste rauri
si paduri,
magice taramuri.
spre campul vrajitoarei.
danseaza, frumoasa nebuna
danseaza sa imi spui
din rune si din bucati de sarpe
fierturi de sobolani si mate
ce se intampla cu mine.
sufla-mi cenusa sa pluteasca
peste raul nostru magic
ce vine spre padure
in care arborii tusesc
si ma inconjoara de durere.
eram…
pasiune pentru o vreme
in care eu nu mai exist.
iar tu, ce cauti?
danseaza, nebuna vrajitoare
si spune-mi incotro sa fug
unde sa imi port o ruga
o clipa de freamat?
frumoasa vrajitoare,
ce mister ne leaga
ce pacate am savarsit
sa nu ne putem apropia
noi doi, in viata asta
precum in alta?
asa ca…
aici gasindu-ne,
in timpurile astea
ca in oricare,
din nou,
sufla-mi cenusa
sa-mi dispara urmele
cu-o urma de magie
ce este doar iubire.

26. June 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *