Un templu

Acum se implinesc
mii de ani de cand
mi-am demonstrat ca pot.

Am intrebat druidul
ce-as putea sa fac
sa imi arate ea, bunavointa
sau macar un zambet magic.

Dar ce voiam sa fac?
voiam sa ii arat ca pot schimba in bine
destinul, iar apoi sa stapanesc
soarele si luna.

Am descoperit si locul
acolo
luna plina
ce vegheaza pe-un deal
ii deseneaza forme,
il implica in vraji…
druizii se aduna si cersesc putere
din astre
Si din noapte.

Acum, unul din ei
se afla in fata mea
iar eu, ii ocolesc privirea
nu pentru ca as vrea
ci pentru ca eu am un vis
ce trece peste ani
peste dealuri cu celti magi
peste mari si tari
peste “adevarate” religii.

Pentru ea am hotarat
sa fac un loc nemaivazut
un loc unde luna
sa imbratiseze dealul
si-apoi, intreaga lume.

Si in momentul acela
sa stie ca ea e stapana
lumii vazute
si a celei disparute
si a trecerilor dintre ele.

Am cutreierat cariere
am ciopartit monoliti si pietre
am proiectat din ei, un templu
sa prind acolo luna
primele si ultimele
raze de soare
pentru tot restul vietii.

Acolo, eu sa stapanesc lumina
si sa ii fac sufletului ei un loc
de unde sa se simta
stapana a intregii lumi
vazute, visate sau disparute.

17. May 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *