Soferul de taxi

“o comanda pe Delfinilor
cine o onoreaza?”
batranul sofer de taxi
tragea insetat din pipa
se aseza in scaun
si apasa tocitul buton:
“eu, centrala,
cel mai batran sofer de taxi”
si porni sa schimbe agale
viteze si sosele.
pasagerii intrau pe usi
si ieseau pe geamuri
un flux continuu
de zeci de ani.
impersonal cu mii de oameni
batranul sofer isi continua traseul
suflete pierdute sau regasite
isi marturiseau pacate
sau fapte bune, uitate.
fumuri de tigara
oameni vorbind de-o boala
sau fragmente de voma.
in vremuri adormite
nu si uitate,
primise o comanda
pe Lalelelor
si o cunoscuse
intr-o seara de primavara
cu aroma de tei.
ce ar fi putut primi pe Bisericii
decat taine ale mortii sau vietii?!
in alta zi, pe Primaverii
primise vestea despre primul nepot
iar, astazi pe Delfinilor
simtea puteri de tanar.
si respira din nou
aer respins din gudron.
cand un harsait porni
si vocea scrasni
“o comanda pe Cornutelor,
un client grabit”
“ma duc eu, doamna,
ca sunt aproape”
si batranul taximetrist porni
avand parbrizul ecran
cu imagini din viata,
o scena de papusi.
cand lumini si umbre
ii umplura spatiul
“un mare jeep”
aveau sa spuna
ca l-a lovit in plin.

sfarsitul unui batran taximetrist.

17. May 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *