Omul care dispare

de ce dispari mereu
omule la care tin?
de ce dispari atunci
cand nimeni nu vrea
sa ne faci cu mana
din autobuzul vechi.

vechi de cand exista viata
si etern pentru noi toti.

de ce dispari mereu,
prezenta care ne bucuri
om care ne umpli
zilele triste si noptile reci.

de ce trebuie sa fii tu acela
care plateste ultima moneda?
de ce nu il poti pacali
pe batranul si neobositul Caron?

de ce dispari mereu,
omule la care tin,
inainte de a iti spune eu
ultimele cuvinte
iar tu sa-mi dai un sfat
pe care sa il tin in pumn?

de ce dispari mereu,
sufletule pe care il iubesc
inainte de a iti spune
cuvantul fermecat
care deschide porti
spre lumile nevazute
pe care le-am visat de mana.

de ce dispari mereu
omule la care tinem,
inainte de a ne aduce
un ultim zambet
de a ne spune un cuvant
cu zeci de intelesuri
altul, pentru fiecare din noi.

poate ca dispari
pentru ca-n lumea de langa
este nevoie de lumina ta
sa le-aduci un zambet prin glumele tale
sa retraiesti cu a ta minte.

si vrem sa credem ca este o lume
pentru ca nu vrem sa stim
ca tu te pierzi de tot
iar noi te vom urma
curand, in nicaieri.

exista o alta lume?

20. May 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *