Noi doi

aseaza-ti mintea pe perna
si cuprinde-ti somnul in palme.
aseaza-te si tu pe-o parte ca sa respiri mai bine
sa nu produci insomnii peretilor si mie.

adormi acum usor,
deschide usa momentelor
de peste zi, de peste noapte
si uita ca acum esti atata de departe.

pentru ca nu esti unde crezi
esti mai aproape decat speri
sa fie mult mai simplu
sa putem fugi de noi, in negru.

suntem atat de unici
uniti, intr-o suflare, o stim atat de bine;
iar vreau ca dimineata ai tai ochi
sa-i vad in ceata, simtind infinitate.

as vrea sa fim o minte
un creier, un lant de nervi
sa fim erou Kabuki
o umbra din doua palme.

un teatru din tacere
scris in sute de cuvinte
spuse in cateva jocuri
de neguri si lumini.

19. May 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *