Monstrii

Monstrul iesea spre seara
Cand caravanele de angajati
Se intorceau agale
spre corturi inalte si lungi.

Se strecura printre masini
se agata de roti
si era purtat in zone
unde isi desavarsea menirea.

Era invizibil, desi urat fizic
pentru cine il putea vedea
era un spirit din trupuri mici
ce nu apucat sa vada lumea.

Trupuri din suflete inocente
ce au fost prea repede chemate
sau fara remuscare aruncate
dupa ce au aparut in toalete.

Embrioni sau copii in miniatura
toti au cutezat sa spere macar o clipa
ca vor pleca in lume
cand colo, s-au afundat in cateva canale.

O crima e o crima,
dar monstrul le razbuna
caci el este compus
din orice astfel de produs.

Organisme nedorite
din drame intamplate
printre lacrimi si sange
prostie si nebunie.

Acum monstrul se razbuna
bantuind prin vise
si aruncand in aer
sperante si destine.

Se plimba intre camere
ca un criminalist paseste
aruncand blesteme si glume
peste cei din dosarul cu crime.

Oamenii isi termina somnul
femeile urla spre geamuri
copiii vii se tanguie in vis
peretii tac si vor dreptate.

Iar spre dimineata,
sta in fund, in cea mai urata camera
si devoreaza un suflet, tacut
avand in brate confiscat, un trup.

19. May 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *