La marginea lumii

stand la marginea lumii
cautam in zare
prin ceata spre un vas
care sa te poarte departe
departe de mine
si de tot ce am fi vrut sa fim.
apoi, cu ochii inchisi
si respirand trecutul
cautam o barca sa ma treaca raul
sa ma duca departe,
departe de tot ce am visat
in nopti cand eram
doar noi pe pamant
ultimele doua suflete
care asteptau sa vina
in soare, o dimineata.
asteptand la marginea lumii
stand pe marginea Pamantului
priveam spre cerul
de deasupra norilor.
Priveam in jos…
parca e o oglinda
nimic nu este real
nu stiu de ce nu pot sa cad.
Poate ca nu vreau
Poate ca am gasit ceva
ce ma tine lipit
de marginea Pamantului.
si ma rugam la tine
Mare Spirit
al tuturor lumilor
pe care le stim
sau le dorim.
O, Mare Spirit
as vrea sa devin un vultur
viziunea unui vraci,
desen pe un totem Navajo.
aflat la marginea lumii
sa imi iau zborul
spre ganduri care putesc departe.
sa imi ridic aripile
si sa imi cuprind pamantul
sa ma las in calea
curentilor Marelui Vant Sfant
care ne-a adus aici.
o lume nedorita
o lume fara ceața
o lume in care sa credem.

26. May 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *