La malul marii

Batai de inima imi suna
sunt lovituri de tun din mare
serbeaza un taram recent
sau ne ataca portul.

Scriu aceste randuri
si ceara imi pune piedici
lacrimi solide pe pergament
incerc sa gasesc un drum.

Trebuie sa scriu,
as vrea sa ii spun
ca visul e real
iar realitatea, inexistenta.

Ca trebuie sa imi culeaga
mainile imprastiate in port
care cauta solutii
venite de peste mari.

Bataile se imprastie in minte
nu pot sa le disting
as vrea sa le ascult
si sa gasesc un drum.

Solutii, venite din nimic
Revolutii, aparute pentru nimic
trebuie sa scriu, un rand sa las
sa stim ca acum nu trece in van.

Acum…acum nimic nu este
si pare a fi furtuna
as vrea furtuna si nu razboi
pentru ca pelerinii au nevoie de port.

Opaitul moare, in nori de fum
incerc sa ard cuvinte mii
si totusi sunt cateva.
restul, somnambule, se lovesc uimite.

Ar trebui sa ma abat la alchimist
sa ii cer formule
sa il implor pentru solutii
pentru care au disparut popoare.

Marea e aproape, aproape ii degust salinul
orele sunt devorate de limbi de orologiu
lemnul nu mai scartaie
un colt cu umbre ma vrea putin.

Sa dorm pana la dimineata
sa ma trezesc din realitate
si sa plutesc in vis
pentru dorinta mea dintotdeauna.

O sa absorb intreaga mare
si o sa parasesc orasul.
acum, bataile au amutit…
poate adorm la tine-n brate.

12. May 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *