printre degete

alerg mirosul
care imi fuge printre degete
ai fi zis precum timpul clepsidrei
dar nu e nimic obisnuit
ci totul e atat de neclar.
nimic nu sta deoparte
ci poate doar departe
de adapostirea viitorului
de siguranta unor batai de cord.
vorbe, soapte, adieri de briza
totul e in van,
incotro sa fug sa prind
ce imi dispare printre degete?
de ce nu se aseaza
precum zapada in iarna
din Urali?
un leagan scartaie
fara copilul lui obisnuit
atatea ganduri
incotro se vor grabi?
“trebuie sa crezi!”
e atat de simplu,
stimabila Constiinta
atat de simplu sa imparti
totul in alb, restul in negru
sau invers
dupa cum avem nevoie.
leaganul asteapta
copilul care dispare
si pleaca in somn
sa isi traiasca dorinta.
un dor de trup, un dor de privire
un dor de aerul celuilalt
o fractiune de caldura in atrii.
atatea fapte simple
momente unice
acum curg intr-o cascada trista
spre haul unde nu se opresc
si plutesc, plutesc, plutesc
spre aducere aminte.
exista speranta
din ambele suflete
exista credinta
din ambele chipuri
si totusi un nor pluteste.
de ar fi ceva clar
as sti sa ii impart lumea
intre Bine si Rau
intre copaci si pomi
intre tauni si muste.
intre mine si tine.
doar pentru tine.

10. April 2008 by alexpopescu80
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *