Cand

Grabise pasii in ultimele doua-trei minute. I se parea ca este urmarit de o umbra, dar isi dadu seama ca era a lui, victima a jocurilor luminilor stradale si a imaginatiei alimentate de romane. Tenisii si blugii nu sunt o combinatie zgomotoasa; totusi, dupa un gard cu grilaj metalic, un caine a inceput sa latre furibund, fredonand parca o arie a infernului in acea ora din noapte. I se paru ca aude sunete ciudate venind din dreptul animalului care, intr-o raza scurta de lumina parea un slujbas al tuturor gandurilor rele din lume. Ganduri care il macinau pe Sam de cateva ore, ganduri care nu il lasau sa incetineasca pasul. Inima era un ritm indracit al unor dansuri tribale. Simtea sangele precum un rau de lava eliberandu-se de sub povara Etnei.
Dar ce il infricosa si mai mult erau vocile care veneau parca dinspre gardul cu grilajul metalic asortat cu caine si care il strigau “Saaam, Saaaam….Saaamaaaeeel..”.
Sam se opri. Si, odata cu el,si universul. Scoase mobilul, intr-un moment ciudat pentru asa situatie si privi cadranul: nimeni nu il sunase. Ticul acesta pe care il avea ori de cate ori se afla in dificultate parea ca il salveaza acum. Si cainele se oprise din latrat si vocile alea ciudate parca se oprisera.. “Trebuie sa imi sun psihiatrul. Medicamantele alea ma transforma in Hulk al psihozelor”. Gandul acesta il insoti repetitiv pana acasa. Se arunca pe pat, unde adormi imbracat pana a doua zi cand ceasul nu suna sa il trezeasca. Sau el nu auzise. Sau nu avea un ceas cu alarma. Dus, un sanwich grabit, o geaca luata invers, un cersetor abituguit de care se impiedica, trafic, coada la metrou, pontaj repetat in dreptul usii defecte.
Cert este ca peste cateva minute avea sa citeasca un avertisment pentru intarzieri repetate la birou si alte probleme de conduita. “Asta ce tampenie o mai fi?!”.
Si isi rezuma lucrul la locul lui, la calculatorul lui, la dosare, la arhiva, la cursul firesc al jobului si de ce, nu? al vietii. Deodata se simti plutind ca si…
Cand totul avea sa sfarseasca prin a incepe…
Cand orice ai fi simtit s-ar fi intors impotriva ta…
Cand visurile tale ar fi cazut intr-o gaura neagra…
Cand amintiri din vremurile copilariei ar fi rasarit printre degete…
Cand ai fi ramas singur in acea ceatza…
Cand ai petrecut o eternitate bantuind locurile alea lipsite de culoare…
Cand ar fi dat cu piciorul unui banut intr-o piata medievala…
Cand ai fi cules cateva pene din aripile gri ale unei fapturi prezente, dar invizibile…
Cand ai fi pasit pe aceeasi usa, traind cu impresia ca e prima oara cand trece pe-acolo…
Cand toata viata era o carte cu puncte pe care trebuia sa le uneasca, iar coloratul gresit sa ii fi adus dezamagire…
Cand visurile in care alerga, sa fi fost plutiri deasupra unei livezi de smochini…
Cand imaginea unui Christ sa fi fost prima imagine a copilariei…
Cand toata melodiile ar fi avut aceleasi versuri…
Cand caricatura unui demon sa fi fost cea actuala…
Cand ielele il vor fi privit fara puterea lor…
Cand durerea…
Gandul acesta compus il imbratisa ca si cum ar fi fost una si aceeasi entitate. asa cum visase, demult, inainte de facerea lumii, cand lumea le era la picioare. Insa acum…
Acum era altceva. acum era o clipa oprita in clepsidra, un fir de nisip suspendat. Un moment pe care nu voia sa il accepte, ceva ce nu exista atunci, ceva care era dincolo de perceptia lui logica, rationala sau sentimentala. Ceva care ii dadea peste cap intreg universul si intreaga perceptie asupra sufletelui; asupra energiei din oameni.
Nu intelegea de ce in mijlocul primaverii, livada de ciresi nu inflorea.
Nu intelegea de unde venea toata linistea care il acoperea putin cate putin.

***
Atentatul din fatza cladirii de 4 etaje cu birouri lasase in urma zeci de familii in rauri de lacrimi si facuse ca drapelul tarii sa coboare in berna. Flori pe ruine, flori pe morminte, flori in maini cu manusi negre.
O clipa neasteptata, venita din neant care rechema acolo gandurile si dorintele transformate in oameni, intr-un moment de iubire si speranta, in care ei credeau ca stapanesc si cuceresc lumea.

20. March 2008 by alexpopescu80
Categories: nuvele | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *