tu

cand te-ai privit adanc in oglinda ultima data? nu ma refer strict la oglinda de la baie ci la cea a ta insuti/insati. cand te-ai raportat ultima oara la tot sistemul inconjurator? cand te-ai decis sa fii altfel cu adevarat, sa lupti pt o idee sau mai multe? nu prea curand. pt ca sectorul financiar e asigurat de ai tai, starea de a fi nimic iti convine de minune si nu te stradui din a iesi din anonimatul in care plutesti. de ce razi? pentru ca e mai usor sa razi fortat, decat sa privesti in oglinda. poti privi, dar nu vrei. ti-e frica de monstrul din dulap. asa ca iti accepti situatia. diseara te mai duci o tura la terasa sau la ”Motoare”, te imbeti, eventual fumezi si o iarba, te distrezi cu alte moluste si apoi te trezesti dimineata. golit/a de putinul pe care il aveai. si te intrebi ce cauta fatza aia urata in perna. si iti tii capul in palme si pt cateva secunde sper sa contientizezi unde te afli. si cand trebuie sa te decizi, inchizi ochii. cand ii deschizi, privesti in jos. si totul se surpa inca o data pt tine. si iti joci atat de bine rolul de victima. te-a parasit? tocmai bine. mai epatezi cu putina tristete si cazut in bratele altuia/alteia si compatimit si din nou victimizat/a. si incerci sa nu iesi din starea de ipocrizie. e prea simplu asa. totul decurge conform planului universal creat pt tine. si te trezesti iar cu cineva de sex opus (sau nu) dupa o noapte “nebuna, draga” si esti din nou singur/a. si ce faci? te asezi pe spate si privesti spre tavanul care se departeaza de tine. dar daca privesti in orice punct cardinal, totul se departeaza. chiar si corpul de “langa”. si ajungi sa plutesti in ceva ce nu il poti descrie. si ti-e teama. dar iti este si mai teama sa lupti. e mai usor sa fii invins.
si te-a convins sa prizezi, sa te pastilezi, eventual sa si intepi vena si totul decurge atat de bine. dar nu ti-a spus ce este dupa. nu dupa starea de fericire, ci intr-adevar dupa. pt ca nu vrea sa iti spuna. iti este prieten, dar daca ai incerca sa ii simti privirea, l-ai simti foarte rece. si mai singur ca tine, decazut.
credinta nu exista, exista doar in mintile a catorva habotnici si babe. este ceva demodat, trendy este sa fii impotriva a tot. si te simti atat de bine in pielea ta si razi cu toti preitenii tai buni care, desi te-au lasat de atatea ori, totusi, in seara aia beau cu tine. si suna atat de bine melodia aia care habar nu stii ce e, dar dai din cap si o apreciezi pt a nu fi luat/a de sus dupa aceea.
principii? da, ai ”principii”. sa nu citesti pe plaja in vama decat cu un ochi printre randuri si cu altul urmarind atent orice vietuitoare.
sa nu tii niciodata capul sus si pumnii stransi. asa ceva nu exista pt tine. cand ai luptat ultima data? probabil cand ai tasnit in bratele doctorului la maternitate.
cand ai plans sincer ultima data? nu ai putea spune, dar ai putea spune cand ai plans ca o gaina plouata dupa ultima ta dragoste pierduta (a se citi la fel de tembel/a ca si tine). dar nu conteaza pt ca e trendy sa te droghezi si sa iti iei o masca atat de comuna.
si acum imi vei spune ca sunt frustrat, ca am motivele mele sa fiu suparat ca eu nu “traiesc” ca tine. Ma amuzi copios. prefer sa ma judeci asa pt ca parerea ta in momentul in care afirmi asa ceva fara sa ma cunosti e egala cu o guma lipita pe talpa.

si daca te-ai privi in oglinda ai vedea cel mai hidos chip, incovoiat, plin de rani sangerande si lacrimand mai tare decat privirea ta intunecata. si decorul ar fi gri, pt ca negrul ar defini ceva clar. ceea ce nu se poate spune despre ce e in jurul tau, in sufletul tau. si in oglinda ai vedea un om batran si invins. care ar respira greu, ar cersi indurare, ar face orice pt o raza de lumina. ar incerca sa planga si in locul lacrimilorar izbucni si mai mult sange si ranile s-ar deschide ca ajutate de lame.
poti macar acum sa strangi pumnii? poti acum sa spui nu? poti acum sa iti faci mica ta revolutie? poti acum sa iti spui prima ta rugaciune? nu trebuie sa o reciti ca pe poezie, ci trebuie sa o simti, sa simti comunicarea cu Acel Ceva superior noua. si chiar daca nu ai simti credinta, dragostea pt ai tai unde este? ai tai sunt acele tonomate din care cad fondurile si care la un moment dat se opresc si pe care le jignesti si pe care le instrainezi. si in momentul acesta, legatura ta cu ai tai, pierduta fiind, e imposibil de recuperat pt ca drumul tau nu are lampioane pe margine. si orbecai si te impiedici. incovoiat/a, in genunchi, plangi patetic si gretos. vomiti propria-ti mizerie pe care nu o poti devora complet.

si daca ai murit, ce trebuie sa facem? nimic. te lasam in cimitir.

10. October 2007 by Alex
Categories: eseu | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *