privind spre linia orizontului

asa statea calaul sprijinit de stalpul din lemn de brad
asa statea si victima privind spre punctul lor comun
publicul tacut privea atent in urma umbrelelor lor.
nimic nu ii intorcea din drum
din moartea ce-i curpinse
pe toti, prin stari si prin accente
fetze lugubre si masti dintr-un infern
ce nu avea sa-ntarzie.
nu stim ce-mpiedica
pe autorul acestor randuri
sa le salveze soarta…
poate era … prea egoist si implicat.
macar de le-ar oferi caldura
pentru a topi din masti
si astfel, ei ar putea sa vada
iesiri din propriul iad…

10. October 2007 by Alex
Categories: poezii | Leave a comment

Leave a Reply

Required fields are marked *